Skip to navigation.


Povestiri

Ceva trebuia sa se intample …

Asa credeau batrinii si ceilalti erau siguri ca aveau dreptate. Se catarau pe zidurile cetatii si priveau in zare, spre desertul rosu, ascultau tipetele ascutite ale pasarilor si fiecare soptea ca pentru sine: Ceva trebuie sa se intimple…

Oamenii se nasteau si mureau, mergeau la scoli si deprindeau meserii, cintau la nunti si jeleau la inmormintari. Uneori isi tineau respiratia, ascultau vuietul nedeslusit al desertului si pareau ca-si aduc aminte de ceva. Apoi isi reluau treburile, care or fi fost acelea.

Pe gaura cheii …

Abia la două săptămâni după ce se mutase în apartamentul de două camere plus dependinţe – care alcătuiau mansarda imobilului cu numărul doisprezece de pe Strada Salcâmului – Paul a auzit primul zgomot care, lui cel puţin, i s-a părut suspect.

Venise de la serviciu şi, ca de obicei, şedea lungit pe canapea şi privea buletinele de ştiri de la ora sapte, trecând de la un post TV la altul, oarecum absent și recapitulând întâmplările de peste zi, când a auzit zgomotul. Putea fi un soi de bufnitură înfundată, precum cea scoasă de un obiect greu care cade pe o mochetă de pluş sau pe un covor gros. Dar, la fel de bine, se putea interpreta şi ca un mârâit gros şi ameninţător scos de o vieţuitoare pe care, mental, nu o putea încadra în nicio categorie cunoscută.